Ce este …si ce nu este iertarea (2)

Sa ierti inseamna mult mai mult decat…

Sa accepti ce s-a intamplat

Este o intelegere a faptelor celuilalt, empatie, capacitate de a te aseza in locul agresorului.

 

Sa incetezi sa te mai simti furios

Faptul de a nu te mai simti furios deriva din procesul iertarii. Ne asteptam ca furia pe care o simtim sa scada in intensitate si ca resentimentele noastre sa dispara, dar eliberarea de furie este doar o parte a acestui proces. Cu timpul, cel care iarta, ar trebui sa-si schimbe cu adevarat atitudinea fara de cel care i-a provocat suferinta.

 

Sa ai o atitudine neutra fata de celalalt

Obiectivul principal al procesului iertarii este acela de a-i oferi celui care iarta sansa de a experimenta ganduri si sentimente pozitive fata de cel care i-a facut nedreptatea. Aceasta cere timp. Neutralitatea poate fi o etapa a procesului, dar nu scopul fundamental. Iosif nu avea o atitudine neutra fata de fratii sai, el i-a imbratisat cu multa emotie si iubire. Tatal fiului risipitor a poruncit sarbatorirea intoarcerii fiului sau.

 

Sa faci in asa fel incat sa te simti bine

Nu este nimic rau in a incerca sa te simti bine. Iertarea, daca este inteleasa corect si practicata cu rabdare, va contribui la ameliorarea starii de sanatate psihica a celui care iarta, lucru cat  se poate de evident in unele cazuri. Multi oameni se angajeaza in acest proces al iertarii pentru ca au obosit sa sufere si isi doresc sa se simta mai bine. Desi aceasta este atitudinea tipica, in majoritatea situatiilor nici aceasta nu este raspunsul final.  La un moment dat, cel care iarta se hotaraste sa-i ofere in dar iertarea sa celui care i-a facut rau. Astfel, cel care iarta nu se mai concentreaza pe propria persoana, ci asupra celuilalt si, de fiecare data, am constatat ca asa incepe vindecarea.

 

Iertarea nu inseamna…

Sa tolerezi si sa gasesti scuze

Cand toleram deva, nu facem decat sa induram abuzul suferind in tacere sau ne convingem ca am meritat ceea ce ni s-a intamplat. Cand gasim scuze pentru o nedreptate, spunem ca, de fapt, nu merita sa ne certam sau pretindem ca nu ne simtim lezati sau ca acela care ne-a ranit nu a facut-o intentionat. Femeia lovita gaseste scuze sotului ei violent dand vina pe ea pentru ca l-a enervat. Oamenii ajung asa sa creada ca iertarea inseamna sa accepti sa fii din nou ranit, ceea ce este fals. Iertarea inseamna sa admiti ca lucrul intamplat nu a fost bun si nu mai trebuie sa se repete.

 

Sa uiti ce s-a intamplat

Amintindu-ne durerea si asociind-o cu anumite experiente, speram ca vom evita suferinta in viitor. Putem ierta dar sa nu ne asteptam sa si uitam. Procesul iertarii nu va produce amnezie. Nu este sanatos sa incerci sa uiti. Oricum, procesul iertarii va schimba felul in care iti amintesti trecutul.

 

Sa justifici fapta celui care ti-a facut rau

De exemplu, sa presupunem ca cineva a furat o masina pentru a duce la spital un copil ranit. Uneori, persoana despre care credem ca a savarsit o fapta reprobabila, a procedat de fapt corect.

 

Sa-ti redobandesti calmul

Unii oameni reactioneaza la jigniri minore prin accese de furie teribile, dandu-se seama de abia mai tarziu ca au exagerat. Redobandirea calmului nu este totuna cu iertarea si nici nu micsoreaza importanta faptului intamplat. Iertarea modifica felul in care privim persoana, in ciuda a ceea ce a facut.

 

Iertarea falsa

Unora dintre noi le este usor sa spuna „Te iert”. Putem proceda asa cand intelegem prin aceasta ca nu ni s-a facut o mare nedreptate. In aceste cazuri, expresia spaniola „de nada” – nu-i nimic – arata foarte bine intentia vorbitorului.

Unii oameni folosesc cuvintele „Te iert” cand nu au iertat deloc, ca un mod de a-si dovedi superioritatea morala sau de a-i controla pe ceilalti.

Psihiatrul R.C. Hunter considera iertarea falsa o stratagema la care manipulatorii recurg pentru a-si asigura dominatia asupra celorlalti. Acest tip de iertare poate fi identificata prin atitudinea lor aroganta fata de agresor.

Nevoia de a nega faptul ca poti fi ranit de cineva este, in opinia lui R. Cunningham, autorul cartii „The Will to Forgive„, un simptom al tendintelor narcisice.

Alti oameni folosesc iertarea ca un mecanism psihologic de aparare. Ei prezinta perturbari emotionale care ii impiedica sa se ocupe in mod constructiv de propriile defecte, cautand imperfectiuni la ceilalti, imaginandu-si ofense care nu exista in realitate si crezand ca trebuie sa ierte. Intregul proces este destinat abaterii atentiei de la defectele lor. Aceste persoane vor aparea ca niste fiinte care stiu sa ierte, dar saptamana viitoare vor cauta sa ierte pe altcineva.

 

Iertarea este asemanatoare, dar difera totusi de reconciliere

Iertarea este un pas spre procesul care duce la reconciliere. Reconcilierea fara iertare este asteptarea reluarii ostilitatilor. Reconcilierea adevarata este iertarea de ambele parti, implica o recastigare a increderii, ceea ce uneori este pur si simplu imposibil. Ma presupune ca ambele parti sa fie dispuse sa-si reia relatia, uneori, doar una dintre ele fiind pregatita sa parcurga acest drum.

Iertarea este actiunea morala a unui individ, care debuteaza ca un act privat, o decizie nebanuita aparuta in sufletul uman. Numai daca cel care iarta isi continua drumul spre iertare, acest proces va avea in vedere si pe cel care a savarsit un act condamnabil.

Este posibil sa ierti o persoana fara sa te impaci insa cu ea, dar nimeni nu se impaca in adevaratul sens al cuvantului cu cineva, fara a-l ierta cat de putin.

Daca cel care a comis o nedreptate nu se caieste pentru fapta sa si nu-si schimba atitudinea, atunci reconcilierea devine imposibila. Darul bunavointei si iubirii poate fi oferit si cel care iarta poate spera ca acela care l-a ranit se va schimba. Acest cadou poate fi dispretuit, dar aceasta nu inseamna ca el nu-si pastreaza  valoarea intrinseca.

 

Robert Enright – “Cum sa daruiesti iertarea” (fragment)

Reclame

Ce este …si ce nu este iertarea (1)

    Unii oameni sunt intrigati de procesul iertarii, fiindca nu inteleg despre ce este vorba. Sa ne imaginam ca iertarea este ca branza Limburger; la inceput ti se pare atat de putin apetisanta, incat nici macar nu indraznesti sa gusti din ea. Pe oameni ii sperie gandul ca iertarea inseamna sa inchizi ochii la ce s-a intamplat. Le este frica de faptul ca, daca ar ierta, ar fi vulnerabili la o noua ofensa. Le este teama ca nu cumva iertarea sa-i lase pe cei care le-au provocat o suferinta sa scape nepedepsiti. Multi oameni au impresia ca, numai daca reusesc sa uite raul care li s-a facut, vor fi capabili sa ierte, ceea ce, pe buna dreptate, este de neconceput. Multi nu cred ca sentimentele lor fata de cel care i-a ranit in vreun fel se pot schimba pentru totdeauna.

    Desi aceste preocupari sunt de inteles, ele nu sunt justificate, deoarece sunt rezultatul unei intelegeri gresite a esentei iertarii. Iertarea incepe o data cu recunoasterea faptului ca suntem cu totii oameni care avem dreptul sa fim tratati cu respect. Daca iertam nu inseamna ca negam faptul ca ne simtim raniti. Dimpotriva, pentru a ierta trebuie sa admitem ca ni s-a facut un rau si ca avem dreptul sa ne simtim lezati, furiosi sau plini de resentimente. A ierta nu inseamna a nu recunoaste ceea ce simtim. Refuzul de a admite ca am fost victima unei nedreptati este unul dintre cele mai mari obstacole in calea iertarii. Nu trebuie sa uitam pentru a ierta. Procesul iertarii nu va produce amnezie.

    Nu le putem porunci sentimentelor noastre sa se schimbe peste noapte. Insa putem lua anumite masuri care ne vor schimba modelele de gandire. Vom fi surprinsi sa descoperim ca sentimentele noastre se schimba ca raspuns la actiunile noastre.

   DEFINITIA IERTARII data de dr. Joanna North: Atunci cand am fost victima unei nedreptati, iertam daca trecem de resentimentul fata de cel care ne-a facut rau, nu negandu-ne dreptul de a avea resentimente, ci incercand sa simtim fata de acesta compasiune, bunavointa si iubire; chiar daca daruim toate acestea, noi, cei care iertam, putem realiza faptul ca acela care ne-a provocat o suferinta nu are in mod obligatoriu dreptul de a primi un astfel de cadou.

…..

Iertarea este un paradox, un concept care poate parea ilogic, dar care este operant. De exemplu, poate parea absurd sa-i spui cuiva: „Daca vrei sa te eliberezi de furie si resentimente, da-i celui care ti-a facut rau un cadou”, dar nu este deloc asa.

Robert Enright – „Cum sa daruiesti iertarea” (fragment)