Urme de pasi

Mergeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine. Pasii mi se imprimau in nisip, lasand o urma dubla: una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezinta o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am vazut toti pasii nostri care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in anumite locuri, in loc de doua urme, nu era decat una singura.

Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decat o singura urma corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism sau de proasta dispozitie, zile de incercari sau de indoiala, zile de nesuportat… Zile in care eu fusesem de nesuportat.

Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez: Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai pastrat promisiunea? De ce m-ai lasat singura in cele mai grele momente din viata, in zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns: zilele pentru care n-ai vazut decat o urma de pasi pe nisip, sunt zilele in care Eu te-am carat in spate!

Ademar Baross

Reclame

Ce este …si ce nu este iertarea (2)

Sa ierti inseamna mult mai mult decat…

Sa accepti ce s-a intamplat

Este o intelegere a faptelor celuilalt, empatie, capacitate de a te aseza in locul agresorului.

 

Sa incetezi sa te mai simti furios

Faptul de a nu te mai simti furios deriva din procesul iertarii. Ne asteptam ca furia pe care o simtim sa scada in intensitate si ca resentimentele noastre sa dispara, dar eliberarea de furie este doar o parte a acestui proces. Cu timpul, cel care iarta, ar trebui sa-si schimbe cu adevarat atitudinea fara de cel care i-a provocat suferinta.

 

Sa ai o atitudine neutra fata de celalalt

Obiectivul principal al procesului iertarii este acela de a-i oferi celui care iarta sansa de a experimenta ganduri si sentimente pozitive fata de cel care i-a facut nedreptatea. Aceasta cere timp. Neutralitatea poate fi o etapa a procesului, dar nu scopul fundamental. Iosif nu avea o atitudine neutra fata de fratii sai, el i-a imbratisat cu multa emotie si iubire. Tatal fiului risipitor a poruncit sarbatorirea intoarcerii fiului sau.

 

Sa faci in asa fel incat sa te simti bine

Nu este nimic rau in a incerca sa te simti bine. Iertarea, daca este inteleasa corect si practicata cu rabdare, va contribui la ameliorarea starii de sanatate psihica a celui care iarta, lucru cat  se poate de evident in unele cazuri. Multi oameni se angajeaza in acest proces al iertarii pentru ca au obosit sa sufere si isi doresc sa se simta mai bine. Desi aceasta este atitudinea tipica, in majoritatea situatiilor nici aceasta nu este raspunsul final.  La un moment dat, cel care iarta se hotaraste sa-i ofere in dar iertarea sa celui care i-a facut rau. Astfel, cel care iarta nu se mai concentreaza pe propria persoana, ci asupra celuilalt si, de fiecare data, am constatat ca asa incepe vindecarea.

 

Iertarea nu inseamna…

Sa tolerezi si sa gasesti scuze

Cand toleram deva, nu facem decat sa induram abuzul suferind in tacere sau ne convingem ca am meritat ceea ce ni s-a intamplat. Cand gasim scuze pentru o nedreptate, spunem ca, de fapt, nu merita sa ne certam sau pretindem ca nu ne simtim lezati sau ca acela care ne-a ranit nu a facut-o intentionat. Femeia lovita gaseste scuze sotului ei violent dand vina pe ea pentru ca l-a enervat. Oamenii ajung asa sa creada ca iertarea inseamna sa accepti sa fii din nou ranit, ceea ce este fals. Iertarea inseamna sa admiti ca lucrul intamplat nu a fost bun si nu mai trebuie sa se repete.

 

Sa uiti ce s-a intamplat

Amintindu-ne durerea si asociind-o cu anumite experiente, speram ca vom evita suferinta in viitor. Putem ierta dar sa nu ne asteptam sa si uitam. Procesul iertarii nu va produce amnezie. Nu este sanatos sa incerci sa uiti. Oricum, procesul iertarii va schimba felul in care iti amintesti trecutul.

 

Sa justifici fapta celui care ti-a facut rau

De exemplu, sa presupunem ca cineva a furat o masina pentru a duce la spital un copil ranit. Uneori, persoana despre care credem ca a savarsit o fapta reprobabila, a procedat de fapt corect.

 

Sa-ti redobandesti calmul

Unii oameni reactioneaza la jigniri minore prin accese de furie teribile, dandu-se seama de abia mai tarziu ca au exagerat. Redobandirea calmului nu este totuna cu iertarea si nici nu micsoreaza importanta faptului intamplat. Iertarea modifica felul in care privim persoana, in ciuda a ceea ce a facut.

 

Iertarea falsa

Unora dintre noi le este usor sa spuna „Te iert”. Putem proceda asa cand intelegem prin aceasta ca nu ni s-a facut o mare nedreptate. In aceste cazuri, expresia spaniola „de nada” – nu-i nimic – arata foarte bine intentia vorbitorului.

Unii oameni folosesc cuvintele „Te iert” cand nu au iertat deloc, ca un mod de a-si dovedi superioritatea morala sau de a-i controla pe ceilalti.

Psihiatrul R.C. Hunter considera iertarea falsa o stratagema la care manipulatorii recurg pentru a-si asigura dominatia asupra celorlalti. Acest tip de iertare poate fi identificata prin atitudinea lor aroganta fata de agresor.

Nevoia de a nega faptul ca poti fi ranit de cineva este, in opinia lui R. Cunningham, autorul cartii „The Will to Forgive„, un simptom al tendintelor narcisice.

Alti oameni folosesc iertarea ca un mecanism psihologic de aparare. Ei prezinta perturbari emotionale care ii impiedica sa se ocupe in mod constructiv de propriile defecte, cautand imperfectiuni la ceilalti, imaginandu-si ofense care nu exista in realitate si crezand ca trebuie sa ierte. Intregul proces este destinat abaterii atentiei de la defectele lor. Aceste persoane vor aparea ca niste fiinte care stiu sa ierte, dar saptamana viitoare vor cauta sa ierte pe altcineva.

 

Iertarea este asemanatoare, dar difera totusi de reconciliere

Iertarea este un pas spre procesul care duce la reconciliere. Reconcilierea fara iertare este asteptarea reluarii ostilitatilor. Reconcilierea adevarata este iertarea de ambele parti, implica o recastigare a increderii, ceea ce uneori este pur si simplu imposibil. Ma presupune ca ambele parti sa fie dispuse sa-si reia relatia, uneori, doar una dintre ele fiind pregatita sa parcurga acest drum.

Iertarea este actiunea morala a unui individ, care debuteaza ca un act privat, o decizie nebanuita aparuta in sufletul uman. Numai daca cel care iarta isi continua drumul spre iertare, acest proces va avea in vedere si pe cel care a savarsit un act condamnabil.

Este posibil sa ierti o persoana fara sa te impaci insa cu ea, dar nimeni nu se impaca in adevaratul sens al cuvantului cu cineva, fara a-l ierta cat de putin.

Daca cel care a comis o nedreptate nu se caieste pentru fapta sa si nu-si schimba atitudinea, atunci reconcilierea devine imposibila. Darul bunavointei si iubirii poate fi oferit si cel care iarta poate spera ca acela care l-a ranit se va schimba. Acest cadou poate fi dispretuit, dar aceasta nu inseamna ca el nu-si pastreaza  valoarea intrinseca.

 

Robert Enright – “Cum sa daruiesti iertarea” (fragment)

Puterea cuvintelor – un exemplu

Mai multe broscute se plimbau prin padure, când doua dintre ele au cazut într-o groapa adânca. Toate celelalte broscute s-au strâns în jurul gropii. Când au vazut cât de adânca era groapa, le-au spus celor doua broscute cazute în groapa ca nu mai au nici o speranta, dar acestea le-au ignorat comentariile si au început sa sara, încercând sa iasa din groapa..

Broscutele continuau sa le spuna sa nu mai sara, ca oricum totul este în zadar si soarta le este pecetluita. În cele din urma, una dintre cele doua broscute a ascultat de  „sfatul” prietenelor ei si a renuntat sa mai sara.
 S-a abandonat pe fundul gropii si…a murit.

Cealalta broscuta a continuat sa sara din rasputeri.
Suratele ei de pe marginea gropii au început din nou sa o îndemne sa renunte si sa moara împacata, dar broscuta s-a îndârjit mai tare si pâna la urma… hop! – a reusit sa iasa din groapa.

Uimite peste masura, broscutele s-au strâns în jurul ei si au întrebat-o:
 – Ei, bravo! Nu ne-ai auzit? Cum de nu te-ai dat batuta?
 – Oac! Oac! – topaia fericita broscuta.
– Hei, soro! Opreste-te o clipa si zi-ne si noua cum de nu te-ai dat batuta!

 Într-un târziu, broscuta a înteles ce vor de la ea si le-a explicat ca ea nu prea aude bine si de-acolo, de pe fundul gropii, crezuse ca ele o încurajeaza.

 Puterea cuvintelor…

Cuvantul are putere de viata si de moarte. Un cuvânt de încurajare pentru cineva cazut la pamânt îl poate ridica si îl poate ajuta sa paseasca mai departe. Dar tot cu un cuvânt îi poti aplica lovitura de gratie semenului tau doborât la pamânt.

Fii atent la cuvintele tale. Este atât de usor sa rostesti cuvinte care sa taie avântul celui care le aude, mai ales daca trece printr-o perioada dificila.

De ce n-ai alege sa fii astazi cel care împarte cuvinte datatoare de viata în jurul lui?

Cateodata, a fi surd/orb atunci cand ti se spune/sugereaza ca nu poti, este o dovada de perseverenta ce ajuta evolutia.

http://www.youtube.com/watch?v=Hzgzim5m7oU

Sa-ti intelegi tatal inseamna sa-i intelegi pe barbati, si invers

Un fragment dintr-o carte pe care i-am facut-o cadou tatalui meu si pe care nu a mai apucat sa o citeasca…

Alain Braconnier – „Cum sa fii un tata bun pentru fiica ta”

    Sa-ti intelegi tatal iti permite intotdeauna sa-i intelegi pe barbati, sa le intelegi forta si slabiciunea. De asemeneam uneori, intelegandu-l mai bine pe omul cu care traiesti, ajungi sa-l intelegi retrospectiv mai bine si pe tatal tau, iar povestea cuplului tau te autorizeaza chiar sa-i spui tatalui tau ceea ce nu ai indraznit sa-i spui niciodata pana atunci. Intrucat comunicam cu atat mai bine cu cat il intelegem mai bine pe celalalt, oricine ar fi el, ceea ce numim de altfel empatie, imi voi permite sa va sugerez aici cateva piste care sa permita fiecaruia, fiica sau tata, sa castige ceva timp. Aceste piste nu le exclud pe altele, unora le convin, altora nu, dar de ce sa nu le propun?

    – O femeie trebuie, inainte de toate, sa accepte ca barbatul sau tatal ei nu are probabil aceeasi energie ca ea: aparentele sunt uneori, la acest nivel, inselatoare.

    – O femeie trebuie sa vada mai degraba jumatatea plina a paharului decat jumatatea goala: ceea ce se poate lua drept lene, decontractare excesiva sau lipsa de maturitate la un barbat – deci, la tatal ei – este in acelasi timp dovada incontestabila a unei reale capacitati de a se destinde, de a vedea partea buna a lucrurilor, de a aprecia micile bucurii ale vietii.

    – O femeie trebuie sa accepte ca teama de a-si pierde timpul – spaima frecventa la persoanele ambitioase – este valabila pentru serviciu sau pentru situatiile de o reala necesitate, dar nu 24 de ore din 24.

    – Nu trebuie uitat ca un barbat are ego-ul sau. Desigur, nu o dovedeste mereu sau o face fara sa-si dea seama, dar cu cat ii arati ca apreciezi ceea ce a facut, cu atat el va fi mai fericit, se va simti iubit si gata sa o ia de la capat.

    – Trebuie sa-i spui mereu unui barbat ca, daca faci ceva bun, te astepti ca si el sa te incurajeze si sa stie sa spuna ce-i aduci in viata.

    – Trebuie sa indraznesti sa-i spui, evident cu nuante, ca esti afectata daca este gelos pe barbatii care te admira sau iti fac curte (in afara cazului in care ai de-a face cu un gelos patologic).

    – Trebuie, de asemenea, sa-i spui ca nu doresti ca el sa rezolve toate p[roblemele de care te lovesti: de fapt, ai pur si simplu nevoie ca el sa te asculte si sa te sustina.

fragment din cartea „Cum sa fii un tata bun pentru fiica ta”  de Alain Braconnier (colectia Psihologie practica)

si inca 2 minute de A Way of Being

Ce este …si ce nu este iertarea (1)

    Unii oameni sunt intrigati de procesul iertarii, fiindca nu inteleg despre ce este vorba. Sa ne imaginam ca iertarea este ca branza Limburger; la inceput ti se pare atat de putin apetisanta, incat nici macar nu indraznesti sa gusti din ea. Pe oameni ii sperie gandul ca iertarea inseamna sa inchizi ochii la ce s-a intamplat. Le este frica de faptul ca, daca ar ierta, ar fi vulnerabili la o noua ofensa. Le este teama ca nu cumva iertarea sa-i lase pe cei care le-au provocat o suferinta sa scape nepedepsiti. Multi oameni au impresia ca, numai daca reusesc sa uite raul care li s-a facut, vor fi capabili sa ierte, ceea ce, pe buna dreptate, este de neconceput. Multi nu cred ca sentimentele lor fata de cel care i-a ranit in vreun fel se pot schimba pentru totdeauna.

    Desi aceste preocupari sunt de inteles, ele nu sunt justificate, deoarece sunt rezultatul unei intelegeri gresite a esentei iertarii. Iertarea incepe o data cu recunoasterea faptului ca suntem cu totii oameni care avem dreptul sa fim tratati cu respect. Daca iertam nu inseamna ca negam faptul ca ne simtim raniti. Dimpotriva, pentru a ierta trebuie sa admitem ca ni s-a facut un rau si ca avem dreptul sa ne simtim lezati, furiosi sau plini de resentimente. A ierta nu inseamna a nu recunoaste ceea ce simtim. Refuzul de a admite ca am fost victima unei nedreptati este unul dintre cele mai mari obstacole in calea iertarii. Nu trebuie sa uitam pentru a ierta. Procesul iertarii nu va produce amnezie.

    Nu le putem porunci sentimentelor noastre sa se schimbe peste noapte. Insa putem lua anumite masuri care ne vor schimba modelele de gandire. Vom fi surprinsi sa descoperim ca sentimentele noastre se schimba ca raspuns la actiunile noastre.

   DEFINITIA IERTARII data de dr. Joanna North: Atunci cand am fost victima unei nedreptati, iertam daca trecem de resentimentul fata de cel care ne-a facut rau, nu negandu-ne dreptul de a avea resentimente, ci incercand sa simtim fata de acesta compasiune, bunavointa si iubire; chiar daca daruim toate acestea, noi, cei care iertam, putem realiza faptul ca acela care ne-a provocat o suferinta nu are in mod obligatoriu dreptul de a primi un astfel de cadou.

…..

Iertarea este un paradox, un concept care poate parea ilogic, dar care este operant. De exemplu, poate parea absurd sa-i spui cuiva: „Daca vrei sa te eliberezi de furie si resentimente, da-i celui care ti-a facut rau un cadou”, dar nu este deloc asa.

Robert Enright – „Cum sa daruiesti iertarea” (fragment)

CU ADEVARAT IMPORTANT

Un ardelean, de la munte si prietenul lui treceau, in centrul orasului Bucuresti.

    Era in timpul pranzului si strazile erau pline de oameni … se loveau unii de altii … se calcau pe picioare, (se schimbau replici moralizatoare, pline de bunavointa si eleganta … specific zonei). Masinile claxonau, franele taxiurilor scartaiau pe la colturi, sirenele urlau, sunetele orasului erau asurzitoare! Deodata, ardeleanul nostru … (poate era chiar din Sibiu … poate era cioban … amabil om, oricum), spune:

„Aud un greiere!”
Prietenul sau spune: „Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in galagia asta!”
„Nu, sunt sigur!” a spus el, „Am auzit un greiere!”.
„E o nebunie,” i-a raspuns prietenul.
    Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se indreptã, traversand strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a descoperit un mic greiere.

    Amicul sau a fost pur si simplu uimit. „E incredibil! … Cred ca ai urechi supraomenesti!”
„Nu”, a spus ardeleanul nostru. „Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti.”

„Dar nu se poate!” a spus prietenul. „N-as putea auzi un greier, in asa o galagie.”

„Da, intr-adevar,” a venit replica. ” Depinde ce este cu adevarat important pentru tine . Hai sa-ti arat!”

    A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede, pe care, in mod discret, le-a scapat pe trotuar.

    Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de metri distanta, fiecare cap intorcandu-se sa vada daca banii cazuti nu erau ai lor.

„Ai inteles ce vreau sa spun?” a intrebat provincialul nostru. „Totul depinde de ce este important pentru tine.”

MORALA

Nu exista forta mai mare decat forta gandului!

Un lucru gandit este pe jumatate realizat.

Gandurile negre vor creea situatii intunecate… gandurile luminoase, vor crea situatii si circumstante luminoase.

Esti ceea ce gandesti! Iar ceea ce gandesti este suma a ce pretuiesti tu cel mai mult.

Oraşul Bucuriei

 

    Un călugăr călătorea în căutarea Oraşului Bucuriei. La un moment dat, drumul se oprea într-o intersecţie din care porneau alte două drumuri.
    Cei mai mulţi dintre călători, o luau pe drumul din stânga, îndrumaţi de nişte învăţaţi care stăteau în intersecţie, dar urmând şi tăbliţa ce indica acel drum ca Drumul Banilor.
    Călugărul i-a întrebat pe învăţaţi:
– Acesta este drumul spre Oraşul Bucuriei? Văd că aproape toţi călătorii pornesc pe el!
    Iar învăţaţii i-au răspuns:
– Acesta este drumul pe care poţi face câţi bani vrei. Şi banii aceştia îţi vor procura toată bucuria pe care ţi-o doreşti.
    Călugărul a pornit pe acel drum şi după o vreme a văzut că pe marginile drumului, din ce în ce mai des, apăreau maşini lăsate în paragină. Din ce în ce mai multe, până când, dintr-un anumit punct, nici nu mai putea înainta.
    S-a intors asadar in intersectie si s-a uitat cu atentie si pe celalalt drum, a carui tablita spunea Drumul Pasiunii, si pe care cativa oameni tocmai porneau.
    L-a intrebat pe unul dintre acestia:
– Acesta este drumul spre Orasul Bucuriei?
– Nu stiu daca drumul acesta duce spre Orasul Bucuriei, a raspuns calatorul, dar pot sa-ti spun ca pe acest drum ma cheama inima. De ce nu vii mai bine cu mine impreuna pe acest drum si ne vom bucura de calatoria noastra si vom vedea si unde duce.
    Calugarul s-a bucurat ca are cu cine calatori si a pornit pe acel drum. Si au mers impreuna, cale destul de lunga, si s-au bucurat de calatoria lor, pana cand au ajuns intr-un loc in care oamenii parca se invarteau pe loc, nehotarati incotro sa o apuce: sa continue drumul sau sa se intoarca. Dar unii dintre ei pareau ca stiu cu adevarat in ce directie vor sa mearga, si anume sa continue drumul.
    Acesti oameni radiau pur si simplu. Fetele lor erau stralucitoare, ochii sclipitori , parca o flacara ardea in interiorul lor.
    Calugarul a intrebat pe unul dintre acesti oameni, o femeie, mai precis, de ce toti stateau si incercau sa se hotarasca ce sa faca, si de ce, daca acest drum duce spre Orasul Bucuriei, nu alearga cu totii intr-acolo.
    Cea intrebata a ras din suflet si i-a raspuns:
– Orasul Bucuriei este un mit!
    Acum, calugarul nostru era complet confuz. Scopul sau suprem era sa gaseasca Orasul Bucuriei, si acum aceasta femeie ii spunea ca asa ceva nu exista.
– Dar cum poti fi atat de bucuroasa si fericita, intreba el din nou, daca nu ai fost in Orasul Bucuriei?
– Orasul Bucuriei nu este un loc, i-a raspuns femeia. Bucuria si fericirea apar spontan, oriunde si oricand, atunci cand calatoresti conectat la ceea ce iubesti si pretuiesti. Am strabatut acest drum de atatea ori si de fiecare data m-am umplut de bucuria pe care acest drum mi-a adus-o.
-S i cum as putea sa fac si eu acelasi lucru? intreba calugarul.
– Asta nu depinde decat de tine, ii raspunse femeia.
– Cum adica depinde doar de mine? intreba, tot mai nedumerit, calugarul.
    Cu sclipiri de veselie in ochi, femeia i-a raspuns:
– Este nevoie de hotarare si determinare din partea celor care apuca pe Drumul Pasiunii.
-D ar noi suntem foarte hotarati! a raspuns calugarul si pentru companionul sau.
    Femeia a zambit si a spus:
– Vom vedea asta.
    Si apoi a continuat:
– Exista un secret care iti garanteaza ca vei ramane mereu pe Drumul Pasiunii si ca nu te vei rataci si vei fi ferit de orice amenintare. Cunoasterea acestui secret te va face sa experimentezi o bucurie fara de sfarsit.
– Grozav! au spus intr-un glas calugarul si tovarasul sau de drum.
– Pentru a depasi orice pericole ar putea sa apara in fata voastra pe Drumul Pasiunii, trebuie ca de fiecare data cand va aflati in fata unei alegeri, sa alegeti cu sufletul, in favoarea a ceea ce iubiti cu adevarat.
– Ok, minunat, raspunse calugarul. Cand pornim?
– Hai sa mergem putin impreuna, zise femeia, si sa vedem ce se intampla pe acest drum.
    Si in timp ce mergeau, calugarul isi zari un vechi prieten. Il saluta, iar acesta raspunse:
– Probabil ca Providenta ne-a adus impreuna, in acest moment.
– Cum asa? intreba calugarul.
– Pentru ca tocmai derulez un proiect care ne va permite sa o luam pe Drumul Banilor pe o scurtatura, evitand in acest fel toate rablele care au blocat drumul. Iar eu cred ca esti cel mai potrivit sa conduci un asemenea proiect.
    Calugarul si companionul sau au stat putin de vorba, din ce in ce mai entuziasmati de potentialul de castig al noului proiect, si erau gata sa porneasca pe un nou drum, cand, vazand-o pe femeia intalnita pe drum, tacand si privindu-i, o intreba:
– Fac ceea ce trebuie?
    Ea zambi bland si raspunse:
– Acest proiect te va face sa-ti traiesti pasiunile vietii tale mai deplin?
– Nu stiu, nu mi-e foarte clar care sunt acestea.
– Atunci, a clarifica acest aspect, ar fi un foarte bun punct de plecare.
    Femeia l-a invatat pe calugar un mecanism simplu prin care acesta si-a clarificat obiectivele si pasiunile si apoi l-a intrebat din nou:
– Acest proiect te va face sa-ti traiesti pasiunile vietii tale mai deplin?
– Sunt sigur ca da, a raspuns calugarul, pentru ca voi face o gramada de bani, iar cu acestia, voi putea face orice doresc.
    Femeia de pe Drumul Pasiunii a zambit atunci si i-a spus:
– Tocmai ai pus piciorul pe o mina ingropata pe drum. Aminteste-ti, Orasul Bucuriei nu este un loc, o destinatie, ci o calatorie. Intrebarea cheie este daca iti va face placere ceea ce faci, chiar daca nu produci bani de loc.
    Calugarul a realizat atunci ca, chiar daca ar fi fost intr-adevar, cel mai bun manager pentru proiectul prietenului sau, nu asta era ceea ce inima sa il indemna sa faca. Astfel incat, ii multumi prietenului sau pentru propunere dar isi continua drumul alaturi de companionul sau si de femeia intalnita pe Drumul Pasiunii.
    La un moment dat, se intalnira pe drum cu sora sa.
– Doamne, ce bine ca te-am intalnit, spuse aceasta.
– De ce? intreba calugarul.
–  Mama noastra a fost diagnosticata cu cancer si doctorii au spus ca mai are doar 6 luni de trait.
    Coplesit de tristete, calugarul se intoarse catre femeia cu care calatorea si o intreba:
– Cum as mai putea continua calatoria, cand mama mea e pe moarte?
    Femeia ii raspunse cu blandete:
– Hai sa vedem daca te putem ajuta.
    Femeia de pe Drumul Pasiunii il invata atunci o formula magica cu ajutorul careia calugarul indeparta toata tristetea care il coplesea.
– Vezi tu, ii spuse femeia, aceasta este o alta capcana amplasata pe Drumul Pasiunii. Indiferent cat de pasionat esti, viata pur si simplu isi urmeaza cursul. Cateodata pot apare situatii si circumstante in care sa fi coplesit, iar cand se intampla asta, traseul drumului nu mai este atat de clar si evident. Formula aceasta te va ajuta sa astepti pana cand drumul va fi din nou clar, astfel incat sa poti face o alegere corecta, in cunostinta de cauza.
    Pasiunile tale sunt ca firimiturile de paine. Te vor conduce pana cand iti vei fi indeplinit scopul in viata. Pasiunile tale, lucrurile pe care le iubesti si pe care le apreciezi mai mult, se pot schimba in cursul vietii, dar daca vei alege mereu in favoarea lor, vei ramane mereu conectat cu bucuria vietii.
    Calugarul privi de-a lungul drumului mai atent si fu cuprins de o mare bucurie: drumul aparea din nou foarte clar, si conducea acum direct spre casa mamei sale. O porni grabit la drum si astfel petrecu ultimele zile ale mamei sale, alaturi de aceasta.
    Surpriza sa fu ca, la iesirea din casa, femeia si companionul sau de drum il asteptau.
– Esti ok acum?
– Da, raspunse calugarul, sunt ok si gata de drum. Am petrecut cea mai frumoasa, mai profunda si mai calda perioada de timp pe care am petrecut-o vreodata cu mama mea. Mi-a spus cat este de fericita ca am apucat pe Drumul Pasiunii. De asemenea, nu am stiut ca ea are bani pusi deoparte, astfel incat mi-a lasat suficienti bani cat sa-mi urmez pasiunile. Ma gandesc acum ca nu mi-ar fi fost de nici un folos sa fi apucat pe Drumul Banilor.
    Femeia a zambit:
– Ceea ce pare a fi magie sau miracole, se intampla mereu pe Drumul Pasiunii. Este nevoie insa de timp pentru a-ti cladi increderea ca atunci cand vei pasi in necunoscut pe Drumul Pasiunii, intotdeauna va fi un pas bun. Ceea ce te-a impiedicat pana acum sa-ti urmezi pasiunile sunt gandurile tale, credintele tale, falsele idei.
    Este acum momentul sa inveti sa nu-ti mai asculti gandurile, ci inima.
    Calugarul si companionul sau au fost de-a dreptul uimiti de ceea ce s-a intamplat cand au reusit sa se dezbare de acele ganduri.
– Nu mi-am dat seama pana acum de cat de multe idei am luat de-a gata, si cum acestea m-au impiedicat sa-mi implinesc viata si sa-mi urmez pasiunile.
– Acesta e numai inceputul, dragul meu, a continuat femeia.
    In lunile urmatoare, calugarul si companionul sau si-au continuat drumul si au depasit o multime de obstacole.  Uneori, acestea nu erau foarte evidente, si atunci femeia le reamintea lucrurile deja invatate si instrumentele pe care le aveau acum la dispozitie pentru depasirea acestora.
    De cate ori ramaneau descurajati, femeia ii intreba:
– Ce iubiti in viata?
    Revenind mereu la lucrurile pe care le iubeau cu adevarat in viata, cei doi calatori erau din nou pregatiti sa faca fata calatoriei lor.
    De cate ori drumul se bifurca sau erau pusi in fata unor alegeri dificile, femeia le amintea:
– Alegeti cu sufletul, in favoarea lucrurilor pe care le iubiti si in care credeti.
    Apoi, intr-o zi, femeia s-a oprit si a spus:
– De aici inainte, o sa mergeti singuri.
– Dar de ce? Noua ne place sa calatorim cu tine! au raspuns intr-un glas cei doi.
– Si mie imi place sa calatoresc cu voi, si chiar as dori sa mentinem legatura, dar nu ati observat ca de o buna bucata de vreme, in calatoria noastra, voi conduceti?
    Calugarul s-a scarpinat in cap si a raspuns:
– Cred ca ai dreptate, a fost atata bucurie de-a lungul drumului, incat nici nu mi-am dat seama.
– Asa-i, a raspuns femeia. Si pentru ca ati invatat cum sa calatoriti pe Drumul Bucuriei, de-acum nu mai aveti nevoie de mine. Va fi randul vostru sa-i calauziti pe altii de-a lungul acestui drum, ajutandu-i sa-i evite capcanele. O sa ne mai vedem oricum, undeva pe drum.
    Cu asta, femeia i-a imbratisat pe rand apoi s-a facut nevazuta.

 

Acesta este sfarsitul calatoriei facute de calugarul nostru si companionul sau.
Dar ar putea fi inceputul calatoriei tale!