Sa-ti intelegi tatal inseamna sa-i intelegi pe barbati, si invers

Un fragment dintr-o carte pe care i-am facut-o cadou tatalui meu si pe care nu a mai apucat sa o citeasca…

Alain Braconnier – „Cum sa fii un tata bun pentru fiica ta”

    Sa-ti intelegi tatal iti permite intotdeauna sa-i intelegi pe barbati, sa le intelegi forta si slabiciunea. De asemeneam uneori, intelegandu-l mai bine pe omul cu care traiesti, ajungi sa-l intelegi retrospectiv mai bine si pe tatal tau, iar povestea cuplului tau te autorizeaza chiar sa-i spui tatalui tau ceea ce nu ai indraznit sa-i spui niciodata pana atunci. Intrucat comunicam cu atat mai bine cu cat il intelegem mai bine pe celalalt, oricine ar fi el, ceea ce numim de altfel empatie, imi voi permite sa va sugerez aici cateva piste care sa permita fiecaruia, fiica sau tata, sa castige ceva timp. Aceste piste nu le exclud pe altele, unora le convin, altora nu, dar de ce sa nu le propun?

    – O femeie trebuie, inainte de toate, sa accepte ca barbatul sau tatal ei nu are probabil aceeasi energie ca ea: aparentele sunt uneori, la acest nivel, inselatoare.

    – O femeie trebuie sa vada mai degraba jumatatea plina a paharului decat jumatatea goala: ceea ce se poate lua drept lene, decontractare excesiva sau lipsa de maturitate la un barbat – deci, la tatal ei – este in acelasi timp dovada incontestabila a unei reale capacitati de a se destinde, de a vedea partea buna a lucrurilor, de a aprecia micile bucurii ale vietii.

    – O femeie trebuie sa accepte ca teama de a-si pierde timpul – spaima frecventa la persoanele ambitioase – este valabila pentru serviciu sau pentru situatiile de o reala necesitate, dar nu 24 de ore din 24.

    – Nu trebuie uitat ca un barbat are ego-ul sau. Desigur, nu o dovedeste mereu sau o face fara sa-si dea seama, dar cu cat ii arati ca apreciezi ceea ce a facut, cu atat el va fi mai fericit, se va simti iubit si gata sa o ia de la capat.

    – Trebuie sa-i spui mereu unui barbat ca, daca faci ceva bun, te astepti ca si el sa te incurajeze si sa stie sa spuna ce-i aduci in viata.

    – Trebuie sa indraznesti sa-i spui, evident cu nuante, ca esti afectata daca este gelos pe barbatii care te admira sau iti fac curte (in afara cazului in care ai de-a face cu un gelos patologic).

    – Trebuie, de asemenea, sa-i spui ca nu doresti ca el sa rezolve toate p[roblemele de care te lovesti: de fapt, ai pur si simplu nevoie ca el sa te asculte si sa te sustina.

fragment din cartea „Cum sa fii un tata bun pentru fiica ta”  de Alain Braconnier (colectia Psihologie practica)

si inca 2 minute de A Way of Being

Reclame

Ce este …si ce nu este iertarea (1)

    Unii oameni sunt intrigati de procesul iertarii, fiindca nu inteleg despre ce este vorba. Sa ne imaginam ca iertarea este ca branza Limburger; la inceput ti se pare atat de putin apetisanta, incat nici macar nu indraznesti sa gusti din ea. Pe oameni ii sperie gandul ca iertarea inseamna sa inchizi ochii la ce s-a intamplat. Le este frica de faptul ca, daca ar ierta, ar fi vulnerabili la o noua ofensa. Le este teama ca nu cumva iertarea sa-i lase pe cei care le-au provocat o suferinta sa scape nepedepsiti. Multi oameni au impresia ca, numai daca reusesc sa uite raul care li s-a facut, vor fi capabili sa ierte, ceea ce, pe buna dreptate, este de neconceput. Multi nu cred ca sentimentele lor fata de cel care i-a ranit in vreun fel se pot schimba pentru totdeauna.

    Desi aceste preocupari sunt de inteles, ele nu sunt justificate, deoarece sunt rezultatul unei intelegeri gresite a esentei iertarii. Iertarea incepe o data cu recunoasterea faptului ca suntem cu totii oameni care avem dreptul sa fim tratati cu respect. Daca iertam nu inseamna ca negam faptul ca ne simtim raniti. Dimpotriva, pentru a ierta trebuie sa admitem ca ni s-a facut un rau si ca avem dreptul sa ne simtim lezati, furiosi sau plini de resentimente. A ierta nu inseamna a nu recunoaste ceea ce simtim. Refuzul de a admite ca am fost victima unei nedreptati este unul dintre cele mai mari obstacole in calea iertarii. Nu trebuie sa uitam pentru a ierta. Procesul iertarii nu va produce amnezie.

    Nu le putem porunci sentimentelor noastre sa se schimbe peste noapte. Insa putem lua anumite masuri care ne vor schimba modelele de gandire. Vom fi surprinsi sa descoperim ca sentimentele noastre se schimba ca raspuns la actiunile noastre.

   DEFINITIA IERTARII data de dr. Joanna North: Atunci cand am fost victima unei nedreptati, iertam daca trecem de resentimentul fata de cel care ne-a facut rau, nu negandu-ne dreptul de a avea resentimente, ci incercand sa simtim fata de acesta compasiune, bunavointa si iubire; chiar daca daruim toate acestea, noi, cei care iertam, putem realiza faptul ca acela care ne-a provocat o suferinta nu are in mod obligatoriu dreptul de a primi un astfel de cadou.

…..

Iertarea este un paradox, un concept care poate parea ilogic, dar care este operant. De exemplu, poate parea absurd sa-i spui cuiva: „Daca vrei sa te eliberezi de furie si resentimente, da-i celui care ti-a facut rau un cadou”, dar nu este deloc asa.

Robert Enright – „Cum sa daruiesti iertarea” (fragment)

Venus, planeta dragostei

    Capitolul 13 al Primei Epistole a Sfântului Pavel către Corinteni este o magnifica laudă a  dragostei. Cuvântul “caritate”este folosit în versiunea autorizată a Bibliei, dar ar trebui să i se substituie “dragoste”/ “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie… acoperă totul, vede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” Apostolul conclude: credinţa şi speranţa vor trece, pentru că lucrurile în care ne punem credinţa noastră şi speranţa noastră se vor sfârşi, dar dragostea, afirmă el, rămâne pentru totdeauna.

    Nota fundamentală a lui Venus este “dragoste”, “armonie” şi “ritm”. Dacă dorim să cunoaştem natura sa, să substituim “Venus” “dragostei”. Venus nu e indiscretă, nu pizmuieşte, nu se umflă de mândrie;  nu caută folosul său, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; ea iartă totul, crede totul, suferă totul. Aceste cuvinte sunt foarte adevărate când sunt aplicate lui Venus, căci ea furnizează legătura care uneşte membri familiei umane oricare ar fi relaţiile lor.

    Raza lui Venus, profund ancorată în inima mamei dă naştere în ea tandrelor îngrijiri cu care îşi înconjoară micuţii în timpul neputincioasei lor copilării.

    Venus bate chemarea dragostei între tineri şi tinere, care ia şi dă, care aplanează toate dificultăţile în materie matrimonială. Tămâia arde fără încetare pe altarul dragostei şi din grădina sa, apar florile care parfumează  ceresc chiar şi sufletele cele mai josnice şi le înalţă pentru o clipă la nivelul zeilor.

    Dar când Venus este în cădere, toate aceste sublime calităţi iau un aspect hidos, ce difera după natura căderii lor. Careurile şi opoziţiile schimbă iubirea în desfrâu; gustul artistic, expresia frumuseţii, devine neglijenţă; dăruirea de sine, egoismul, abuzul de înţelegerea celorlalţi, căci lenea este una din trăsăturile cele mai evidente ale unei Venus în cădere.

    Fiind feminină, Venus nu avansează, ea exercită un magnetism care atrage. Reprezintă deci, în tema natală a unui bărbat, femeile spre care este atras;  în cea a unei femei, Venus marchează propria sa atracţie pentru sexul tare, în timp ce Marte, planetă masculină, îi arată pe barbatii care sunt atraşi de farmecele sale.

    Venus este în demnitate esenţială  în Taur şi în Balanţă, în exaltare în Peşti: influenţa sa este cel mai puternic simţită când se găseşte într-unul din aceste trei semne. Este slabă şi în cădere când este plasată într-unul din semnele marţiene, Berbecul sau Scorpionul în care este în exil sau în Fecioară în care este în cădere.

    Cea mai bună poziţie pentru Venus este Casa a VII în care influenţa sa va face căsătoria senină şi fericită. 🙂

(info astrologice)

3 categorii de karma

Karma de agresivitate

Exista 3 categorii de karma negativa: de atasament, de ignoranta, dar numai cea de agresivitate este mai cunoscuta..

Karma de agresivitate este cea mai usor de recunoscut de catre oamenii obisnuiti. Unde unul din parteneri tipa, acolo va exista cearta. Un copil care creste in bataie, va tinde sa perpetueze comportamentul agresiv. Un comportament agresiv, atrage dupa sine o reactie la fel de agresiva. Cand o persoana te ataca, automat simti nevoia sa te inarmezi pentru a lupta pentru dreptatea ta. O tara care este atacata cu forte armate, va trebui sa isi ridice barbatii la lupta. Agresivitatea duce la agresivitate si la suferinta.

Persoanele agresive ajung sa aiba probleme de relationare, lipsa de fericire in familie si putini prieteni, adesea si probleme cu autoritatile. De exemplu, daca un barbat se afla in aceasta situatie, nu este pentru ca destinul i-a prezis ca sa aiba o sotie trista si un copil care sa nu il mai respecte. Suferinta nu i-a fost predestinata. Si-a facut-o singur, prin adoptarea unui comportament agresiv, perpetuand una din cele 3 tipuri de karma negativa. Nu ai la ce bun sa te astepti cand tu in viata ta produci karma negativa.

Violenta verbala este tot o forma de karma de agresivitate: orice forma de cearta, acuzare pe nedrept, jignire, injuratura, critica masiva (fara respectarea regulii de acordare a criticilor constructive, vezi sectiunea de spiritualitate), amenintare, blestem, este la fel de puternica precum o lovitura de pumn in fata. Din punct de vedere energetic, energia masiva negativa merge spre aura persoanei catre care este directionata.

 

Efectul este, precum deja cititorul poate deduce: certuri, suferinta, rupturi, divort, reintoarcerea karmei negative prin a suferi de pe urma criticii sefilor, prietenilor, partenerului, acuzatiilor pe nedrept etc. Sa luam ca exemplu un forum oarecare, persoanele care critica masiv, vor fi la randul lor criticate de catre alti cititori. Parintii care isi critica des copiii, vor fi la randul lor judecati aspru de catre acesti copii cand ajung la maturitate. Daca acesti copii la varsta adulta nu vor adopta un comportament pozitiv, vor da la randul lor mai departe modelul defectuos, iar certurile si problemele se perpetueaza in familia respectiva.

Nu toate accidentele si experientele violente care par a fi rezultatul karmei de agresivitate sunt intr-adevar efect al acestei karme negative. Dimpotriva, cele mai multe accidente, operatii sau batai incasate la varsta adulta sunt rezultatul altei karme negative de al tip, numita karma de ignoranta.

Ca regula generala, in copilarie apar cele mai multe arderi karmice ale karmei de agresivitate. Un copil care aduce karma de agresivitate din viata anterioara se naste intr-o societate chinuita de razboaie sau in familii disfunctionale in care exista violenta fizica sau verbala, poate suferi mai multe abuzuri, accidente sau interventii chirurgicale pana la varsta adolescentei.

Majoritatea suferintelor acute, dupa aceasta etapa a adolescentei, sunt insa rezultatul karmei de ignoranta. Bineinteles, exista exceptii. De exemplu, un accident de masina produs din greseala proprie, urmata de leziuni si suferinta este rezultatul unei karme de ignoranta. Insa un accident pe care victima a suportat-o ca urmare a greselilor altora, este in mod evident efect al unei arderi karmice de agresivitate. Probleme cu inima ca efect al unei malformatii congenitale sunt efecte ale unei karme de agresivitate din alta viata. Atacurile de cord ca efect al colesterolului ridicat si al stilului de viata sedentar si agitat, sunt insa toate efecte ale karmei de ignoranta.

 

Ce sunt certurile? Din punct de vedere karmic, oamenii nu ar trebui sa se certe, ci ar trebui sa stie sa comunice. Totusi, atunci cand aceste certuri sunt rare si scurte, fiind repede clarificate si imbunatatind relatia celor doi (prieteni, parteneri, parinte-copil etc) atunci acestea sunt cu efecte karmice putine. Nu inseamna ca incurajam acest comportament, ci inseamna ca daca ati ajuns la acest nivel, sunteti pe drumul cel bun si mai este un pas pana sa ajungeti la telul mult dorit. Daca insa aceste certuri sunt frecvente, obisnuite, cum se spune in limbaj popular: ”va certati ca orbii” , atunci inseamna ca tocmai perpetuati o karma negativa combinata: pe de o parte de agresivitate (prin violenta verbala si acuzatii, critici) impreuna cu karma negativa de ignoranta, adica perseverenta in greseala.

Atata timp cat este puternic activ si intretinut orice tip de karma negativa, aceasta interfereaza cu toate acele lucruri pozitive (oportunitati si beneficii) care sunt inscrise in harta voastra astrala. De aceea, veti ajunge infinit mai greu la toate lucrurile bune care v-au fost predestinate, daca nu va eliminati karma negativa. Imaginati-va karma ca o boala, care va tine la pat si din cauza caruia nu va puteti bucura de viata. Pana nu va vindecati boala, pana atunci nu puteti sa va distrati, sa va plimbati, sa mancati ce vreti, sa faceti dragoste cu pasiune, sa lucrati, sa va intalniti cu prieteni, sa calatoriti, in concluzie: nu puteti sa traiti normal. Din aceasta cauza este necesar ca sa ne invatam lectiile karmice si sa evitam sa repetam greselile din trecut.

(Din misterele astrologiei ezoterice)

Sa iubesti total si adevarat

Toata lumea din blocul meu stia cine este Uratul. Uratul era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca.

Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra Uratului. In primul rand, avea un singur ochi, iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol.

Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Uratul ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gat, chiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.

De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Uratul, aveau o singura reactie: „Ce motan urat!”

Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece.

Uratul reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el, ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare. Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire. Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.

Intr-o zi, Uratul si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei. Acestia nu au raspuns frumos, iar Uratul a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a lui Urâtul se apropia de sfarsit. Uratul statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.

Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere, m-am gandit eu.
Apoi am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Uratul, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune.

In acea clipa am crezut ca Uratul era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea.

Uratul a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.

MORALA

Uratul m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.

Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.

(autor necunoscut)

CU ADEVARAT IMPORTANT

Un ardelean, de la munte si prietenul lui treceau, in centrul orasului Bucuresti.

    Era in timpul pranzului si strazile erau pline de oameni … se loveau unii de altii … se calcau pe picioare, (se schimbau replici moralizatoare, pline de bunavointa si eleganta … specific zonei). Masinile claxonau, franele taxiurilor scartaiau pe la colturi, sirenele urlau, sunetele orasului erau asurzitoare! Deodata, ardeleanul nostru … (poate era chiar din Sibiu … poate era cioban … amabil om, oricum), spune:

„Aud un greiere!”
Prietenul sau spune: „Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in galagia asta!”
„Nu, sunt sigur!” a spus el, „Am auzit un greiere!”.
„E o nebunie,” i-a raspuns prietenul.
    Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se indreptã, traversand strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a descoperit un mic greiere.

    Amicul sau a fost pur si simplu uimit. „E incredibil! … Cred ca ai urechi supraomenesti!”
„Nu”, a spus ardeleanul nostru. „Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti.”

„Dar nu se poate!” a spus prietenul. „N-as putea auzi un greier, in asa o galagie.”

„Da, intr-adevar,” a venit replica. ” Depinde ce este cu adevarat important pentru tine . Hai sa-ti arat!”

    A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede, pe care, in mod discret, le-a scapat pe trotuar.

    Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de metri distanta, fiecare cap intorcandu-se sa vada daca banii cazuti nu erau ai lor.

„Ai inteles ce vreau sa spun?” a intrebat provincialul nostru. „Totul depinde de ce este important pentru tine.”

MORALA

Nu exista forta mai mare decat forta gandului!

Un lucru gandit este pe jumatate realizat.

Gandurile negre vor creea situatii intunecate… gandurile luminoase, vor crea situatii si circumstante luminoase.

Esti ceea ce gandesti! Iar ceea ce gandesti este suma a ce pretuiesti tu cel mai mult.